Dex decalc

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque].

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque)

DECÁLC s. v. calc.

decálc s. n., pl. decálcuri

decálc, a -á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.

DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.

A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer

DECÁLC ~uri n. 1) Desen obținut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. décalque

DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].

DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)

DECALCÁ vb. v. calchia.

decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze