Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DECANÁT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăți. – Din fr. décanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECANÁT s.n. 1. Demnitatea, funcția de decan. ♦ Birouri unde sunt instalați decanul și personalul ajutător. 2. Organ de conducere a unei facultăți. [Cf. it. decanato, fr. décanat, lat. decanatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECANÁT s. n. 1. demnitatea, funcția de decan3 (II). ◊ birourile decanului. 2. organ de conducere al unei facultăți. (< fr. décanat, lat. decanatus, germ. Dekanat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decanát s. n., pl. decanáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decanát n., pl. e (mlat. decanatus). Demnitatea de decan și durata eĭ. Camera (cancelaria) decanuluĭ: mă duc la decanat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECANÁT ~e n. 1) Funcția de decan. 2) Totalitate a birourilor unde lucrează decanul și personalul auxiliar. 3) Organ de conducere al unei facultăți în fruntea căruia se află un decan. /<fr. décanat, lat. decanatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)