DECEPȚIÚNE s. f. v. decepție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECEPȚIÚNE s.f. v. decepție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
decepțiúne f. (lat. decéptio, -ónis, d. de-cipere, a înșela. V. în-cep). Acțiunea de a te înșela, de a te amăgi singur: Credem că acest metal e aur. Cînd colo, ce decepțiune! E aramă! – Și -épție. V. deziluziune, dezamăgire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink