Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECERNÁRE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECERNÁRE s. v. conferire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decernáre s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Var.: (înv.) decérne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECERNÁ ~éz tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. décerner, lat. decernere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECERNÁ vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decorație, un premiu etc.). [P.i. decérn, conj. -cearnă. / < fr. décerner, cf. lat. decernere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECERNÁ vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECERNÁ vb. v. conferi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decerná vb., ind. prez. 1 sg. decernéz / decérn, 3 sg. și pl. decerneáză / decérnă; conj. prez. 3 sg. și pl. decernéze / deceárnă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decerne, -cernút, a -cérne v. tr. (lat. de-cérnere, d. cérnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne pedepse. Acord, daŭ: a decerne un premiŭ, o decorațiune. – Fals a decerna (după fr. décerner).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink