DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLAMATÍV adj. v. afectat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink