DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLAMATÓR adj. v. afectat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DECLAMATÓR s. recitator. (Un bun ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
declamatór adj. m. (sil. -cla-), pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
declamatór, -oáre s. Care declamă (recită) în public. Fig. Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECLAMATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădește afect și artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECLAMATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink