Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECLARÁRE, declarări, s. f. Faptul de a (se) declara; declarație. – V. declara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLARÁRE s.f. Faptul de a declara; declarație. [< declara].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
declaráre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. declarării; pl. declarări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități, ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECLARÁ declár tranz. 1) A aduce la cunoștință (pe cale orală sau scrisă). 2) (intenții, acțiuni) A comunica în mod oficial. 3) (sentimente, atașamente, atitudini) A face să fie cunoscut; a mărturisi. 4) (persoane) A califica, având la bază anumite circumstanțe sau motive. 5) (persoane) A învinui printr-o declarație; a pârî; a denunța; a turna. /<fr. déclarer, lat. declarare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DECLARÁ mă declár tranz. 1) A lua o atitudine; a-și expune o părere; a se pronunța (pentru sau contra ceva). 2) (despre procese, fenomene) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a izbucni; a se declanșa; a irupe. /<fr. déclarer, lat. declarare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECLARÁ vb. I. 1. tr. A spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ♦ A comunica ceva oficial în fața unei autorități. ♦ A mărturisi. 2. tr. A proclama. ♦ A pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. 3. refl. A se pronunța public, a lua atitudine pentru sau împotriva cuiva sau a ceva. [P.i. declár. / < fr. déclarer, cf. it., lat. declarare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLARÁ vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial în fața unei autorități. ◊ a mărturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. II. refl. 1. a începe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunța public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva. (< fr. déclarer, lat. declarare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLARÁ vb. 1. v. afirma. 2. a comunica. (A ~ ziariștilor ...) 3. v. susține. 4. a anunța. (Președintele ~ deschisă ședința.) 5. v. destăinui. 6. v. mărturisi. 7. v. recunoaște. 8. a opina, a se pronunța. (Se ~ în favoarea proiectului.) 9. v. proclama. 10. v. apărea. 11. v. izbucni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
declará vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declár, 3 sg. și pl. decláră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
declár, a -á, v. tr. (lat. de-calare, d. clarus, car. V. chear). Spun, mărturisesc: fac cunoscut: îmi declar intențiunile. Fac cunoscut pintr’un act public: a declara războĭ. Numesc: îmi declar compliciĭ. V. refl. Mă pronunț: mă declar pentru cineva, contra cuĭva, unuĭ lucru. Mă arăt bine: boala s’a declarat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
declarațiúne f. (lat. declarátio, -ónis). Acțiunea de a declara: declarațiune de războĭ. Enumerațiune: declarațiune de bunurĭ (averĭ). – Și -ație și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink