DECLINÁBIL, -Ă, declinabili, -e. adj. Care se poate declina (1). – Din fr. déclinable, lat. declinabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLINÁBIL, -Ă adj. (Gram.) Care se poate declina (1). [Cf. lat. declinabilis, fr. déclinable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLINÁBIL, -Ă adj. care se poate declina (I, 1). (< fr. déclinable, lat. declinabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLINÁBIL adj. (GRAM.) (înv.) plecat. (Parte de vorbire ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Declinabil ≠ indeclinabil, nedeclinabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
declinábil adj. m. (sil. -cli-), pl. declinábili; f. sg. declinábilă, pl. declinábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
declinábil, -ă adj. (lat. declinabilis). Gram. Care se poate declina, ca substantivu, adjectivu orĭ pronumele românesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECLINÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi declinat. /<fr. déclinable, lat. declinabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink