DECOMPOZIȚÍE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompozițiúne s. f.] – Din fr. décomposition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECOMPOZÍȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozițiune s.f. / cf. fr. décomposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECOMPOZÍȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decompozíție s. f. → compoziție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECOMPOZÍȚIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiză sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. /<fr. décomposition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink