DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECÓNT s. v. decontare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decónt s. n., pl. decónturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECÓNT ~uri n. ec. 1) Justificare a consumării unei sume primite, făcută prin descompunerea acesteia în elemente de detaliu și prin prezentarea documentelor. 2) Formular folosit în acest scop. /<fr. décompte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink