Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECOPERTÁT, -Ă, decopertați, -te, adj. 1. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. 2. (Despre zăcăminte) Care a rămas descoperit. [Var.: descopertát, -ă adj.] – V. decoperta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des1- + coperta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink