DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = artă de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. décoratif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECORATÍV, -Ă adj. Care împodobește; ornant, ornamental. ◊ Arte decorative = arte plastice aplicate în decorarea obiectelor de folos practic (mobilă, ceramică etc.). [Cf. fr. décoratif, it. decorativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECORATÍV, -Ă adj. care decorează (1); ornant, ornamental. ◊ care servește pentru decorare. ♦ arte ĕ = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică). (< fr. décoratif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECORATÍV adj. ornamental, ornant. (Element ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decoratív adj. m., pl. decoratívi; f. sg. decoratívă, pl. decoratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decoratív, -ă adj. (fr. décoratif). Relativ (propriŭ) la decorare. Arte decorative, pictura, sculptura, fabricarea mobilelor, tapițeria ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECORATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește ca element de decor; destinat să decoreze; ornamental. ◊ Artă ~ă arta de a decora exteriorul și interiorul unor obiecte (case, mobilier, costume etc.). 3) fig. Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. /<fr. décoratif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink