DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din fr. décorativisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECORATIVÍSM n. 1) Tendința spre elemente pur decorative. 2) Exces de ornamente. /<fr. décorativisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr. décorativisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr. décorativisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decorativísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink