DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ◊ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECREPITÚDINE s. f. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment. ◊ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECREPITÚDINE s. v. ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decrepitúdine s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitúdinii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decrepitúdine f. (d. decrepitș fr. décrépitude). Mare slăbiciune produsă de bătrîneță, hodorogeală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECREPITÚDINE ~i f. Lipsă de vigoare fizică (și intelectuală), provocată de bătrânețe înaintată; slăbiciune extremă. [Art. decrepitudinea; G.-D.decrepitudinii] /<fr. decrépitude
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink