Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECROȘÁRE, decroșări, s. f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează (3) stratele. – V. decroșa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECROȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșaj. ♦ Fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroșa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECROȘÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECROȘÁRE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei mașini electrice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decroșáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroșării; pl. decroșări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECROȘÁ, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECROȘÁ ~éz tranz. (obiecte agă-țate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detașând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECROȘÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agățat. 2. refl. (Despre o mașină electrică) A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. décrocher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECROȘÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agățat. II. refl. 1. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECROȘÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decroșá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroșéz, 3 sg. și pl. decroșeáză, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. decroșéze; ger. decroșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink