DECUMBÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decumbént adj. m., pl. decumbénți; f. sg. decumbéntă, pl. decumbénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink