DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEDÁL s. v. labirint.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dedál s. n., pl. dedáluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
Dedal = Daedalus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink