DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [Var.: (înv.) dedicațiúne s. f.] – Din lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDICÁȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicațiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dédication].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDICÁȚIE s. f. 1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat. dedicatio, it. dedicazione)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEDICÁȚIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dedicáție s. f. (sil. -ți-e), art. dedicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. dedicáției; pl. dedicáții, art. dedicáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEDICÁȚIE ~i f. 1) v. A DEDICA. 2) Inscripție omagială făcută pe o carte sau pe o operă de artă. [Art. dedicația; G.-D. dedicației; Sil. -ți-e] /<lat. dedicatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
dedicațiúne f. (lat. dedicátio, -ónis). Acțiunea de a dedica. Omagiŭ făcut de un autor cu opera luĭ. – Și -áție. V. prinos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink