Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEDUBLÁT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări diferite. – V. dedubla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDUBLÁ, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEDUBLÁ ~éz tranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEDUBLÁ mă ~éz intranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEDUBLÁ vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDUBLÁ vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dedublá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedubléz, 3 sg. și pl. dedubleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink