Dex defalcare

DEFALCÁRE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. – V. defalca.

DEFALCÁRE s.f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. [< defalca].

defalcáre s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări

DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

A DEFALCÁ ~chéz tranz. 1) (părți componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume bănești) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrări etc.) A repartiza pe etape sau la diferiți executanți. 4) (terenuri) A împărți în loturi. /<fr. défalquer, lat. defalcare

DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].

DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr. défalquer, lat. defalcare)

DEFALCÁ vb. v. scădea.

defalcá vb., ind. prez. 1 sg. defalchéz, 3 sg. și pl. defalcheáză

defálc și -chéz, a -á v. tr. (fr. dé-falquer, d. mlat. defalcare, a tăĭa cu coasa [falx, falcis, coasă]. V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintr’o sumă orĭ cantitate.

defalcațiúne f. (fr. défalcation). Rar. Acțiunea de a defalca, scădere, deducere. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.