DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFERÉNT, -Ă adj. 1. Plin de deferență; respectuos, condescendent. 2. (Anat.) Canal deferent = canal care conduce spre exterior. [< fr. déférent, cf. lat. deferens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFERÉNT1 s. n. (astr.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mișcare uniformă. (< germ. Deferent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFERÉNT2, -Ă adj. 1. plin de deferență, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce s****a din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFERÉNT adj. v. respectuos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deferént adj. m., pl. deferénți; f. sg. deferéntă, pl. deferénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deferént, -ă adj. (lat. déferens, -éntis). Condescendent, plin de considerațiune: persoană, purtare deferentă. Adv. Cu deferență.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care denotă deferență; plin de deferență; respectuos; condescendent. /<fr. déférent, lat. deferens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink