DEFICÍT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFICÍT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFICÍT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFICÍT s. (FIN.) 1. pierdere. (Un ~ de un milion.) 2. v. lipsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deficít s. n., pl. deficíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deficít n., pl e (lat. déficit, „lipsește”, d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceĭa ce lipsește dintr’o sumă: deficit bugetar. – E un cuvînt de formațiune greșită, ca și accesit și affidavit. V. excedent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFICÍT ~e n. 1) Absență a unui lucru sau a unei însușiri strict necesare. 2) Stare în care cheltuielile depășesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi în ~ a fi în pierdere. 3) Sumă de bani, reprezentând diferența cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ ~ de casă lipsă de numerar disponibil pentru efectuarea plăților curente. /<fr. déficit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink