DEFLECTÓR, deflectoare, s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFLECTÓR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcția în care curge. ♦ Dispozitiv din instalațiile de ventilație care servește la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deflectór adj. m. (sil. -flec-), pl. deflectóri; f. sg. și pl. deflectoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deflectór s. n. (sil. -flec-), pl. deflectoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFLECTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care produce deflexiune; producător de deflexiune. /<fr. déflecteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFLECTÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru deflexiune. 2) Sistem de ventilare naturală a clădirilor. /<fr. déflecteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink