DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează; delapidator. [Pr.: -fra-u-] – Defrauda + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care defraudează; delapidator. [Pron. -fra-u-. / cf. it. defraudatore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFRAUDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care defraudează; delapidator. (< it. defraudatore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFRAUDATÓR s. v. delapidator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defraudatór s. m. (sil. -fra-u-), pl. defraudatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFRAUDATÓR ~i m. Persoană care defraudează; om care comite o fraudă; delapidator. [Sil. -fra-u-] /a defrauda + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
defraudatoáre s. f. (sil. -fra-u-), g.-d. art. defraudatoárei; pl. defraudatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink