Dex defrișare

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei; defrișat. [< defrișa].

DEFRIȘÁRE s. (SILV.) defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

defrișáre s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

A DEFRIȘÁ ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

DEFRIȘÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

defrișá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișéz, 3 sg. și pl. defrișeáză, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișéze; ger. defrișând