Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: defula (verb tranzitiv) , defulare (substantiv feminin)   
DEFULÁRE, defulări, s. f. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. – V. defula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFULÁRE s.f. Revenire în conștiință a unui fapt emoțional refulat în inconștient. [< defula, după fr. défoulement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
defuláre s. f., g.-d. art. defulării, pl. defulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFULÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
defulá vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. și pl. defuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)