DEGAZATÓR, degazatori, s. m. Substanță cu ajutorul căreia se degazează. – Degaza + suf. -tor (după fr. dégazeur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [< degaza + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEGAZATÓR s. m. substanță pentru degazare. (< degaza + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
degazatór s. m., pl. degazatóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
degazatór s. m., pl. degazatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGAZATÓR1 ~oáre n. Substanță folosită la degazarea spațiilor închise sau a suprafețelor gazate. /a degaza + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEGAZATÓR2 ~i m. Persoană specializată în lucrări de degazare. /a degaza + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink