DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEGENERESCÉNȚĂ s. v. atrofie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degenerescénță s. f., g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGENERESCÉNȚĂ ~e f. 1) Tendință de degenerare. 2) med. Modificare regresivă a unui țesut sau a unui organ, susținută de perturbarea funcțiilor acestora. /<fr. dégénérescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink