Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
DEGEȚÉL, degeÈ›ele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degeÈ›el-roÈ™u = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roÈ™ii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic c************r (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGEȚÉL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degețél s. n., pl. degețéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGEȚÉL ~e n. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degetariță. 2): ~ roșu plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalina; degetariță. /deget + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink