DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEHISCÉNȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEHISCÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink