Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica.[Pr.:-de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEIFICÁ vb. v. zeifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deificá vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deífic, 3 sg. și pl. deífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române