DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor f****e; (concr.) materia f****ă evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEJÉCȚIE f. 1) Evacuare a materiilor f****e din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecția; G.-D. dejecției; Sil. -ți-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEJÉCȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dejécție s. f. (sil. -ți-e), art. dejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink