Dex delapidare

DELAPIDÁRE, delapidări, s. f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un angajat, în interesul său sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului. – V. delapida.

DELAPIDÁRE s.f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; defraudare. [Var. dilapidare s.f. / < delapida].

DELAPIDÁRE s. 1. (JUR.) defraudare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. v. fraudă.

delapidáre s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

DELAPIDÁ, delapidéz, vb. I. Tranz. A sustrage, a fura, bani sau alte bunuri din avutul statului. – Din fr. dilapider, lat. dilapidare.

A DELAPIDÁ ~éz tranz. (bani sau bunuri materiale) A sustrage din avutul statului; a defrauda. /<fr. délapider, lat. delapidare

DELAPIDÁRE ~ări f. 1) v. A DELAPIDA. 2) Infracțiune care constă în însușirea sau traficarea unei sume de bani sau a altor bunuri din proprietatea statului, aflate în administrarea cuiva. /v. a delapida

DELAPIDÁ vb. I. tr. A fura, a-și însuși bunuri, bani publici; a ruina (o instituție, o bancă) prin cheltuieli excesive. [Var. dilapida vb. I. / < fr. dilapider, lat. dilapidare].

DELAPIDÁ vb. tr. a sustrage, a-și însuși bani, valori sau alte bunuri din avutul obștesc aflate în grija sa. (după fr. dilapider, lat. dilapidare)

DELAPIDÁ vb. (JUR.) a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)

delapidá vb., ind. prez. 1 sg. delapidéz, 3 sg. și pl. delapideáză