DELEGÁȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de-a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva ♦ (Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat. delegatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELEGÁȚIE s.f. 1. Misiune sau însărcinare dată cuiva de a acționa într-un anumit fel în numele celui care i-a încredințat-o. 2. Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. Grup de persoane care au de îndeplinit (sau sunt însărcinate cu) o misiune specială. [Gen. -iei, var. delegațiune s.f. / cf. fr. délégation, lat. delegatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELEGÁȚIE s. f. 1. împuternicire de a acționa într-un anumit fel în numele cuiva. 2. act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. (< fr. délégation, lat. delegatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELEGÁȚIE s. 1. împuternicire, mandat, procură, (livr.) abilitate, (înv.) procurație, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism înv.) plirexusiotită. (I-a dat o ~ pentru a-l reprezenta.) 2. (înv.) ambasadă, solie. (A trimis împăratului o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delegáție s. f. → legație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELEGÁȚIE ~i f. 1) Misiune dată cuiva de a acționa sau de a vorbi în numele unui colectiv sau al unei instituții. 2) Grup de persoane oficiale trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni speciale. 3) Document oficial prin care este delegat cineva. [Art. delegația; G.-D. delegației; Sil. -ți-e] /<fr. délégation, lat. delegatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink