DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. sg. deliberatívă, pl. deliberatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ◊ Vot ~ vot cu caracter decisiv și rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink