DELTAPLÁN, deltaplane, s. n. 1. Aparat de zbor foarte ușor (de forma literei grecești delta) care poate plana în curentul dinamic de pantă sau pluti în curentul termic ascensional. 2. Deltaplanism. – Din fr. deltaplan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELTAPLÁN s. n. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei delta (1). (< fr. deltaplan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deltaplán s. n., pl. deltapláne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELTAPLÁN ~e n. Aparat de zbor foarte ușor (asemănător la formă cu litera grecească delta), care planează în curentul dinamic de pantă sau plutește în curentul termic ascensional. /<fr. deltaplan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink