DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De4 + mers (după fr. démarche).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMÉRS s.n. Mijlocire, intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMÉRS s. n. 1. intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. 2. manieră de a conduce un raționament, de a progresa către un scop; metodă. (după fr. démarche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEMÉRS s. v. intervenție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
demérs s. n., pl. demérsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMÉRS ~uri n. 1) Intervenție făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administrație cu scopul de a obține ceva. 2) Operație, acțiune pentru a realiza ceva. ~ științific. /de + mers
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink