DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. sg. demimondénă, pl. demimondéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
demimondénă (-ne), s. f. – P*********ă care încearcă să-și păstreze o categorie socială. Fr. demi-mondaine, de la expresia creată de A. Dumas-fiul.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink