DEMOAZÉLĂ, demoazele, s. f. (Franțuzism înv.) Domnișoară, fată nemăritată. – Din fr. demoiselle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMOAZÉLĂ s.f. (Rar) Domnișoară, fată nemăritată. [Pron. -moa-. / < fr. demoiselle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMOAZÉLĂ s. v. domnișoară, duduie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
demoazélă s. f. (sil. -moa-), g.-d. art. demoazélei; pl. demoazéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink