DEMÓNIC, -Ă, demonici, -ce, adj. De demon; d*****c, diabolic, demoniac, satanic. – Din lat. daemonicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMÓNIC, -Ă adj. De d**c; diabolic, satanic; demoniac. [< lat. daemonicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMÓNIC, -Ă adj. diabolic; satanic; demoniac (3). (< it. demonico, lat. daemonicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEMÓNIC adj. v. diabolic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Demonic ≠ angelic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
demónic adj. m., pl. demónici; f. sg. demónică, pl. demónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de demoni; propriu demonilor; diabolic; diavolesc; satanic; d*****c. /<lat. demonicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink