Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denivela și rezultatul ei; diferență de nivel; accident de teren. [< denivela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENIVELÁRE s. f. acțiunea de a se denivela. ◊ diferență de nivel. ◊ accident de teren într-o suprafață relativ plană. (< denivela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENIVELÁRE s. v. accident.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deniveláre s. f. → nivelare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicaturi. – Din fr. déniveler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DENIVELÁ se ~eáză intranz. (despre șosele, pavaje, terenuri etc.) A-și pierde netezimea prin formare de gropi și de ridicături; a deveni hopuros. /<fr. déniveler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENIVELÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre terenuri) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul. [< fr. déniveler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr. déniveler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A se denivela ≠ a se nivela
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
denivelá vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz, 3 sg. și pl. deniveleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink