DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENTÁR, -Ă adj. 1. De dinte, al dinților. 2. De dentist, privitor la dentist. [Cf. fr. dentaire, lat. dentarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENTÁR adj. stomatologic. (Cabinet ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dentár adj. m., pl. dentári; f. sg. dentáră, pl. dentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de dinți; propriu dinților. Nerv ~. 2) Care ține de dentist; propriu dentistului. Cabinet ~. /<fr. dentaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink