DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dentícul s. n., pl. dentícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink