Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: denumi (verb tranzitiv) , denumire (substantiv feminin)   
DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENUMÍRE s.f. Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENUMÍRE s. v. nume.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denumíre s. f. → numire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De4 + numi (după fr. dénommer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DENUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENUMÍ vb. v. supranumi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denumí vb. → numi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)