Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: denunța (verb tranzitiv) , denunțare (substantiv feminin)   
DENUNȚÁRE, denunțări, s. f. Acțiunea de a denunța și rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voință unilaterală a uneia dintre părți. 2. Denunț (2). – V. denunța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a denunța; denunț. [< denunța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUNȚÁRE s. v. denunț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denunțáre s. f., g.-d. art. denunțării; pl. denunțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DENUNȚÁ denúnț tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunț; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. dénoncer, lat. denuntiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENUNȚÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUNȚÁ vb. tr. 1. a face un denunț. ◊ (fam.) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. dénoncer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENUNȚÁ vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 2. v. dezaproba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denunțá (-ț, -át), vb.1. A aduce la cunoștință o infracțiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer.Der. denunț, s. n., deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
denunțá vb., ind. prez.1 sg. denúnț, 3 sg. și pl. denúnță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)