DENUTRÍȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate. – Din fr. dénutrition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUTRÍȚIE s. f. nutriție insuficientă a unui țesut sau organism viu. (< fr. dénutrition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
denutríție s. f. (sil. -tri-ți-e), art. denutríția (sil. -ți-a), g.-d. art. denutríției; pl. denutríții, art. denutríțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENUTRÍȚIE ~i f. Stare a unui țesut sau a unui organism viu în care predomină dezasimilația, manifestată prin scădere considerabilă în greutate. [Art. denutriția; G.-D. denutriției; Sil. -ți-e] /<fr. denutrition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink