Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de... ◊ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi în funcție de..., a atârna de... 2. A fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. [P.i. depínd. / < fr. dépendre, it. dipendere, lat. dependere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcție de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPÍNDE vb. 1. v. aparține. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depínde (-d, -ns), vb. – 1. A fi legat cu necesitate de... – 2. A fi subordonat cuiva. Fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui prinde, după analogia pendre-prendre-prinde. – Der. (din fr.) dependent, adj.; dependență, s. f.; independent, adj.; independență, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
depínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependență; a ține. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat. /<fr. dependre, lat. dependere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink