Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEPLANTÁRE, deplantări, s. f. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei. ◊ Deplantarea minelor = operația de dezgropare și de ridicare a minelor explozive. – V. deplanta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei. ◊ Deplantarea minelor = operație de dezgropare și de ridicare a minelor explozive. [< deplanta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
deplantáre s. f. (sil. -plan-) → plantare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPLANTÁ, deplantéz, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPLANTÁ ~éz tranz. (copaci, arbuști plantați) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPLANTÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta în altă parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. déplanter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deplantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplanteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink