Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei; (concr.) timpul și locul în care se deplasează cineva. ◊ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLASÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva. ♦ în ~ = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPLASÁRE s. 1. v. mers. 2. mișcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. v. călătorie. 4. v. cursă. 5. v. mu-tare. 6. v. locomoție. 7. v. circulație. 8. v. clintire. 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. v. luxație. 12. v. schim-bare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deplasáre s. f. (sil. -pla-) → plasare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPLASÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziție; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEPLASÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-și schimba poziția inițială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPLASÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLASÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPLASÁ vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acționa. 14. v. schimba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. și pl. deplaseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink