DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de plâns, de milă; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. déplorable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLORÁBIL, -Ă adj. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil. (< fr. déplorable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPLORÁBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deplorábil adj. m. (sil. -plo-), pl. deplorábili; f. sg. deplorábilă, pl. deplorábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPLORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este vrednic de plâns; jalnic. /<fr. déplorable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink